Kumbel este un catel sportiv. Da, sa nu radeti. Este un mascul de ciobanesc german de toata frumusetea, care a crescut alaturi de un stapan microbist. Pai da, Kumbel nu pierde absolut nici un meci de fotbal iar echipa lui preferata este… ati ghicit, Dinamo.
Cand joaca Dinamo (indiferent cum joaca), nu mai baga in seama castronul cu mancare Acana Grasslands, se teleporteaza parca pe teren urmarind atent fiecare pasa.
Parca e antrenor, ii cearta pe jucatori, striga alaturi de suporteri lozinci precum “caine pana la moarte si dincolo de ea” (normal, si el e caine, e mandru), se rostogoleste pe spate cand vreun jucator e accidentat si latra fericit la finalul meciului.
Eeei, dar lucrurile s-au schimbat putin de cand am adoptat-o pe Dilara, tot un pui de German Shepherd, dar femela.
Pe cat e de mica, pe atat e de curioasa si nerabdatoare. La primele meciuri la care Kumbel o obliga sa se uite, latra fara chef, alerga de colo-colo prin casa, enervandu-si fratele mai mare si, probabil, si-ar fi dorit sa vada niste desene animate cu Goofy, nu un grup de barbati care alearga haotic pe teren.
In timp, insa, am observat o schimbare. De fiecare data cand ne pregatim sa ne uitam la un meci, intre Kumbel si Dilara incepe un dialog mut, ca si cum catelul mai mare ar incerca sa o convinga de importanta meciului.
Si, surpriza, Dilara a inceput sa stea cuminte si sa priveasca linistita meciul. Ba mai mult, am observat ca incepe sa latre la fazele importante si sa se certe cu Kumbel, parca tinand partea unei echipe sau a alteia.
Comportamentul cateilor nostri este pur si simplu adorat de catre sotul meu, care nu mai trebuie sa se preocupe acum de probleme, in timpul meciurilor de fotbal.
Cateii traiesc meciul la fel cum o face el (oricum, sotul meu urla mai tare la jucatori decat pot latra cateii), stau cuminti pe tot parcursul difuzarii si se bucura la fel de tare atunci cand echipa favorita castiga. Microbistul sef sta in brate cu castronul de chipsuri si berea iar Kumbel si Dilara au in fata castroanele cu hrana Acana Grasslands.
A, sotul meu joaca fotbal de 2-3 ori pe saptamana cu prietenii lui. Bineinteles ca Dilara si Kumbel sunt nelipsiti de la meciuri, uneori incercand sa se furiseze pe teren pentru a mai da si ei un gol. Ce sa fac? Am o familie microbista completa!
