Despre muzica eropeana din Evul Mediu timpuriu putem sa vorbim cu mult mai multa certitudine decat despre cantecele vechilor eleni.
Atunci cand mergeti in magazinul muzica incercati sa intelegeti si istoria instrumentelor pe care le vedeti. Muzica pe care notele medivale o ascundeau era partea cantata din ceremoniile religioase catolice si ortodoxe.
In perioadele timpurii din Evul Mediu era o linile unica si firava muzicala, mai exact o monodie care era destinata intonarii de cantereti individuali sau de grupuri. Pentru ca era desfasurata pe un spatiu melodic foarte restrans aceste cantari puteau sa imbrace forme diferite, de la psalmodii care repetau un suntet si se intercalau pe alocuri cu formule scurte melodice si pana la cantece propriu zise bogate in melisme.
Cantarile ortodoxe liturgice erau organizate de catre Ioan Damaschinul intr-o carte ce se numea octoih. Cele mai vechi astfel de canturi care s-au pastras sunt din secolul IX. Cantarile catolice au denumirea de gregoriene si poarta acest nume dupa papa Grigore I despre care se spune ca a unificat si a codificat in jurul anului 600 toate aceste cantece. Cele mai vechi cantece greogoriene pe care le avem sunt din secolul X.
Cantecele sunt expresiile atotputerniciei ideologiilor crestine din Evul Mediu atunci cand autoritatile bisericesti erau temute nu doar de multimea de credinciosi dar si de imparati si regi. Era unul dintre mijloacele cele mai eficiente cu ajutorul carora biserica ii ameninta pe oameni. Viata poate sa fie ingradita dar nu poate fi impiedicata sa se manifeste in conformitate cu cerintele sale firesti.
Fiind intimidati si speriati de viziunile cu care biserica ii speria oamenii nu au refuzat in momentul in care reuseau sa scapa de sub sfanta protectie, sa cante si sa se simta bine. Nu putem sa reconsituim creatia folclorica din perioada aceasta cand dreptul la notare a fost rezervat numai cantecului si precieperea de a scrie numele cantaretilor o aveau numai monahii.
Exista o variata si bogata muzica populare care este mai presus de toate indoielile. Un antipod fata de cantarea religioasa muzica a nemultumit puterea religioasa si toata aceasta nemultumire a devenit violenta in momentul in care ecoul cantecelor multimii a razbatut pana la biserica si a amenintat integritatea muzicii codificata viguros.
In Europa de Vest, Carol Cel Mare, un spirti evlavios s-a straduit mult sa ajute biserica sa aiba puterea nestirbita si a cerut eliminarea a tot ceea ce altera puritatea cantarilor liturgice. Muzica medievala polifonica a luat nastere inclusiv in Europa de Vest si a avut doua forme prin care s-a manifestat.
Deoarece exista o viata religioasa intensa muzica medievala polifonica s-a dezvoltat prin muzica populara si a imbracat mai multe forme superioare din muzica sacra.
Printre numeroasele influente pe care uzica populara le-a exercitat in coralul gregorian foarte rodnica a fost cea in care se canta pe mai multe voci. Intersectarea cu modul acesta de a canta a stimulat instinctul muzical al calugarilor cu sensibilitate pentru frumos care au fost atrasi de bogatia cantului si au incercat sa adopte si in domeniul liturgic procedeele pe care le puteau observa si in practicile populare.
