Știm cu toții cât de greu este să ne păstrăm motivaţia de-a lungul unui program de recuperare. Ei bine, poate fi și mai greu să ne menținem copiii motivați în cadrul unui astfel de proces. Aşadar, care este cel mai bun mod de a menține un nivel ridicat al motivaţiei pe parcursul unui program de kinetoterapie copii?
Factorul determinant în ceea ce privește alegerea celei mai bune strategii de a-i menține fericiți și pasionați pe copiii care urmează un program de kinetoterapie este vârsta copilului, așa că am împărțit sugestiile în câteva grupe largi de vârstă. Cu toate acestea, strategiile pentru anumite grupe de vârstă pot funcționa pentru o gamă mai largă de vârste și depind, de asemenea, de nivelul de dezvoltare al pacientului, așa că nu ezitați să utilizați oricare dintre tehnicile care funcționează cel mai bine!
Sugar (0-2 ani)
La această vârstă, copiii trebuie încurajați să realizeze mișcarea prin joc. Ei nu sunt încă capabili să urmeze comenzile verbale, deși până la vârsta de doi ani ar trebui să răspundă totuşi la comenzi simple. Cel mai important lucru este să faceţi ședințele de kinetoterapie foarte scurte, astfel încât acestea să rămână distractive, dar în acelaşi timp încercați să faceți mai multe şedinţe pe parcursul zilei.
Preșcolar (3-5 ani)
La această vârstă, copiii pot urma comenzile, dar încă nu au o perspectivă asupra modului în care efectuarea exercițiilor îi ajută să-și gestioneze leziunea sau starea de sănătate. Exercițiile trebuie în continuare să rămână cât mai mult posibil în contextul jocului, eventual cu câteva exerciții mai direcționate, dispersate pe parcursul „timpului de joacă”, dar fără ca copilul să le identifice neapărat ca exerciții de terapie.
Școală pregătitoare (6-12 ani)
Copiii de această vârstă au început deja școala, așa că sunt obișnuiți să urmeze instrucțiunile și să participe la activități mai formale și mai structurate. Acesta este momentul în care copiii pot fi mult mai activ implicați în procesul lor de reabilitare (în funcție de dezvoltarea mentală și emoțională) și vor face mai multe exerciții de tip „adult” pe care le-am asocia în mod normal cu kinetoterapia. Cu toate acestea, după cum știm, aceste exerciții pot deveni destul de plictisitoare, așa că este important să păstrați sesiunile de exerciții cât mai scurte și distractive posibil, pentru a evita pierderea interesului copiilor şi pentru a le duce la bun sfârșit. Uneori, ceva la fel de simplu ca o diagramă cu autocolante poate fi un bun motivator!
Liceu (13-18 ani)
Deși această grupă de vârstă nu ar trebui să fie într-adevăr asociată cu categoria copiilor, aceștia sunt o grupă de vârstă care necesită adesea kinetoterapie, așa că îi putem menționa pe scurt.
Când se prezintă pentru prima dată la kinetoterapie la această vârstă, pacienții vor fi suferit în general o leziune specifică (deseori legată de sport). Aceasta înseamnă că sunt destul de motivați, deoarece doresc să revină la activitate cât mai curând posibil. Cu toate acestea, uneori, va fi dificil să-i convingeţi să se angajeze într-un program pe termen mai lung dacă se recuperează după o intervenție chirurgicală sau au o afecțiune care necesită kinetoterapie prelungită. De aceea, este în continuare foarte important ca părinții să fie implicaţi, pentru a asigura angajamentul față de program. De asemenea, este important ca obiectivele și intervalele de timp să fie clare de la început, deoarece pacienţii își vor pierde încrederea și motivația foarte repede dacă simt că nu progresează așa cum ar trebui.
